Intr-un oras, sa-l numim B, din .ro, sunt un numar n de ziare. Ce anume m-ar putea face pe mine sa citesc, dar mai ales sa cumpar, unul din ziarele X, Y, Z sau chiar pe toate 3 ? Cu ce este mai bun X decat Y si Z ? De ce as cumpara dimineata ziarul, atata vreme cat in el gasesc informatiile deja perimate, stirile locale  imi sunt cunoscute din seara precedenta, ori de la tv-urile sau posturile radio locale, ori de pe net, cele nationale sau internationale, preluate asa cum au fost scrise de agentiile de presa sau rescrise, imi sunt arhicunoscute din ziua de ieri, iar mondenitatile care, binenteles ca nu puteau lipsi din nici o fituica de provincie, le citesc si dupa 2-3 zile dupa ce-au aparut in presa centrala, la televizor sau pe net ?
Unul este modul de concepere al unui ziar national si altul ar trebuie sa fie cel pentru un ziar judetean. Aceeasi reteta folosita in medii diferite nu da acelasi rezultat. Au pus cei de la marile cotidiene “Poza zilei”, punem si noi !…Au ei pe site-uri sondaje, avem si noi !…Da’ un filmulet hazliu de pe YouTube n-ar fi bun ? Cum sa nu ? Doar asa posteaza pe pagina de net si cei de la cotidienele centrale.
In rest cu ce umplem ziarul ? Angajam cativa purtatori de repertofon si-i trimitem pe la institutiile locale, unde diversi oficiali fac declaratii. Venim apoi in redactie si scriem articole.
O mica introducere in subiect, apoi cateva fraze din lungul monolog al functionarului, urmat de sintagme de genul “a declarat numitul”. Iar la final, mai baga purtatorul de reportofon cateva cuvinte si…gata articolul.
Reportajul sau investigatia ziaristica sunt notiuni care s-ar putea sa lezeze intelectul “ziaristilor”  de azi.
Pentru purtatorii de reportofon si copy/paste -istii de stiri de pe net, un salar minim pe economie este deja prea mult.