Cine a avut rabdarea sa urmareasca cele 4 minunte de reportaj, sunt convins ca, a fost cuprins de-un sentiment de mila si compasiune pentru semenii sai.
Acelasi sentiment l-am avut si eu...la inceput si, intr-un fel, inca-l mai am pentru unii oamenii prezentati in reportaj, dar, in general vorbind, nu pot accepta ideea ca "the new taran roman" asteapta masina cu paine, ca altfel n-are ce manca. Nu stiu cum o fi prin alte regiuni ale tarii, dar, taranul, langa care-am crescut si eu, nu intra-n iarna fara a avea cele necesare traiului de zi cu zi, pentru el si animalele sale: faina si malai in pod, butoaiele cu varza si muraturi, branza-n butoi, cartofii in beci, vinul in damigene, zarazavatul la sare, fanul in stadola, stiva cu lemne taiate,cat pentru doua ierni, in magazie, etc. Taranul meu nu e prins pe picior gresit, pe el nu-l surprinde iarna si el nu asteapta ajutor de la autoritati decat in caz de boala sau ceva de genul acesta. El nu se duce la magazinul de la comuna decat pentru articole pe care el, in principiu, nu si le produce singur, gen: orez, "sopon", detergenti...Nu se duce la magazin pentru paine si, in cazul in care nu gaseste, vine acasa la ai lui si incep a boci cu totii, "vai!, dar ce mancam noi azi !"
O fi globalizare, mondializare, modernizare sau ce-o mai fi, cumparam noi cam totul de la hipermarketuri, dar, cel putin in RO, pentru urmatorii cativa zeci de ani, tot locuitorii de la sate art trebui sa produca alimente si sa sustina piata. Daca nici taranii nu vor avea ce manca pentru ei, atunci acela nu mai e taran ( orasean in nici un caz nu este ! ), e un mare puturos.