Intr-o dimineata, stapanitorul unei cetati fu trezit de niste strigate care se auzeau din piata: „Hai la mere ! Mere dulci cum n-ati mai gustat !”. Ridicandu-se indispus din pat si privind pe fereastra, vazu un targovet ce vindea, intr-adevar, mere, inconjurat de o multime de musterii.
„Trebuie sa fie tare bune merele alea”, isi spuse mai-marele cetatii si, facandu-i-se pofta, il chema pe primul sau sfetnic si ii porunci: „Ia 5 galbeni si mergi in piata sa cumperi mere de la targovetul acela”. Primul sfetnic il chema pe paharnic si ii spuse: „Uite 4 galbeni, du-te si cumpara mere”. Paharnicul se adresa, la randul sau, stolnicului: „Poftim 3 galbeni, de care sa cumperi mere de la targovetul acela”. Stolnicul il chema pe primul strajer ii dadu 2 galbeni si il trimise in piata. Acesta dadu un galben unui strajer din subordine, iar acela se duse la targovet si il lua la rost: „Hei, ce tot strigi asa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetatii, iar drept pedeapsa mi-a poruncit sa-ti confisc caruta asta cu mere”.
Zis si facut. Intors la seful sau, strajerul se lauda: „Am facut un targ nemaipomenit. Cu un galben am cumparat o jumătate din caruta cu mere a targovetului”. Primul strajer merse la stolnic: „M-am targuit si, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reusit sa cumpar un sac cu mere!”. Stolnicul – repede la paharnic: „Cu 3 galbeni am luat o tolba întreaga cu mere”. Paharnicul dosi jumatate din cantitate si apoi merse la primul sfetnic: „Iata, cei 4 galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere”. Iar primul sfetnic se înfatisa dinaintea stapînitorului cetatii si glasui: „Maria ta, iata, am indeplinit porunca. Numai ca de acei 5 galbeni n-am reusit să targuiesc decat 5 mere”.
Mai-marele cetatii musca dintr-un mar si cugeta: „Hmmm… 5 mere pentru 5 galbeni… scump, foarte scump ! Si, cu toate astea, targovetul acela avea o multime de cumparatori. Inseamna ca lumea o duce bine, are bani. Ia sa maresc eu birurile“.




































































