“Fa binele si da-l pe apa, nu-ti face griji cu soarta lui. Pe undeva va trage el la mal si va da roade.”
OMUL face bine si uita ca l-a facut. Cu greu mai gasesti semeni care sa se ghideze dupa acest proverb romanesc.

„Daca vine apa, eu pun mana sa distrug digul ! Pe mine oricum ma va inunda Dunarea, ca am casa pe partea cealalta. Au mai venit pompierii, ne-au mai scos apa din curte, dar nu cred ca o sa scapam. Macar sa simta cu totii prin ce trecem noi“.

Aceasta este reactia pe care o are un exemplar de Sus scrofa domestica de Galati, ce prefera sa stea cu burdihanul la soare si sa astepte ca altii, mai fraieri in opinia lui, sa muncesca pentru ridicarea digului de aparare a orasului. Nu, pentru el nu exista urbea, n-are pic de empatie pentru concetatenii sai, el stie doar ca, daca lui i se intampla ceva rau, e musai sa sufere si altii la fel. In fata stihiilor naturii incerci sa lupti, sa te adaptezi situatiei si chiar daca esti infrant, te consolezi, poate, cu ideea ca toate sunt de la Dumnezeu, dar fata de un un astfel de bou, nu stii ce atitudine sa adopti.
Ce-i mai grav, e ca asemenea lui sunt multi in RO., si se inmultesc al naibii de repede.