Costum negru, pantofi, de aceeasi culoare, proaspat lustruiti. Varsta…undeva la 50 de ani. Domnul se plimba agale pe aleile parcului, savurand dintr-o tigara. Expresia fetei sale denota o fericire launtrica pe care nicio masura de criza antipopulara a vreunui guvern nu i-o poate lua. Fiecarui fum de tigara tras in piept ii urmeaza, timp de 2-3 minute, un scurt exercitiu de inspiratie-expiratie. Parfumul florilor de tei il invioreaza, il intineresc.
Pe aceeasi alee din parc, la cativa metri mai in fata, pe o banca sta o fata. Nu, nu-i nici Ileana Cosanzeana, nici fata Imparatului Verde si nici vreo sora mai mica de-a surorilor Gabor-Columbeanu. Iar singurul indiciu ca nu-i baiat e doar pieptul ceva mai pronuntat. Cat despre chip, acesta nu tradeaza vreo dezbatere recenta, pe marginea “Criticii ratiunii pure“, cu Immanuel Kant.
Domnul continua sa fumeze, sa inspire si sa expire aerul proaspat de dimineata. Se apropie de banca fetei si, din partea stanga, aude o voce dogita:
“Domnu’, da si mie sa trag un fum.“