Manastirea Putna este prima si cea mai importanta ctitorie a domnitorului Stefan cel Mare. Constructia manastirii a inceput in anul 1466 si a fost terminata in 1469. Incinta, turnul de la intrare si fortificatiile au fost finalizate in 1481.

Biserica, avand hramul “Adormirea Maicii Domnului”, a fost devastata de ostile lui Timus Hmelnitki, reconstruirea ei fiind inceputa in timpul domniei lui Gheorghe Stefan (1653-1658) in 1654 si finalizata in anul 1662, in perioada domniei lui Eustatie Dabija (1661-1665).
Lucrari de restaurare la Manastirea Putna au mai fost facute intre anii 1756-1760, in vremea mitropolitului Iacob Putneanul, in 1902, cand a fost refacut acoperisul, si in perioada 1961-1975.

Intrarea in incinta manastirii se face pe sub arcul boltit al unui turn compus din parter si etaj, pe a carui fatada estica se afla stema Moldovei datata 1471.

Turnul a fost zidit in anul 1757 in vremea domnitorului Constantin Racovita, despre aceasta dand marturie si stema de pe fatada de vest, in care apar reunite stemele Moldovei si ale Tarii Romanesti.

Tot pe latura de est este situat si Turnul clopotnitei construit in anul 1882.

Paraclisul manastirii, asezat in partea vestica a incintei, cu hramul “Sfintii Apostoli Petru si Pavel”, este construit de mitropolitul Iacov Putneanul in anul 1759, pe locul vechiului turn clopotnita deteriorat la marele cutremur din 1739. A fost restaurat intre anii 1976-1983, cand i s-au adaugat noi spatii. Paraclisul a fost pictat in tehnica “a fresco” in perioada 1980-1984 de artistii-frati Mihail si Gavril Morosan, staret fiind Arhimandritul Iachint Unciuleac.

Pe latura sudica a incintei se afla Casa Domneasca ridicata intre anii 1982-1988 pe temeliile celei vechi distrusa de habsburgi. Lucrarile de reconstructie au fost incepute si supravegheate de catre Prea Fericitul Parinte Teoctist pe timpul arhipastoririi sale ca mitropolit al Moldovei.

Singura cladire ramasa din vremea Sfantului Voievod Stefan este Turnul Tezaurului a carui constructie a fost terminata in anul 1481. In el au fost adapostite, in vremi de tulburare, odoarele acestui sfant locas.

Biserica originala a suferit mari modificari in perioada 1653-1662. S-au pastrat liniile arhitectonice initiale specifice stilului moldovenesc, fiind alcatuita din cinci incaperi: pridvor, pronaos, gropnita, naos si altar. Se regasesc astfel reunite elemente de arhitectura bizantine, gotice si renascentiste. Accesul in biserica se face prin cele doua usi laterale ale pridvorului, incadrate cu portaluri de piatra. Usa masiva prin care se trece din pridvor in pronaos are la partea superioara o pisanie care aminteste de lucrarile de reconstructie ce au avut loc in timpul domniilor lui Gheorghe Stefan si Eustratie Dabija. Din camera mormintelor (gropnita) trecerea catre naos se face printre doua coloane masive ce au inlocuit, in secolul XVII, peretele despartitor specific liniei arhitectonice stefaniene. La exterior biserica este incinsă cu un brau rasucit in torsada simbolizand Preasfanta Treime, motiv ce se regaseste si in ornamentatia interioara.