Biserica Roset

Stilul bisericii este rezultatul sintezei intre elementul autohton traditional anterior secolului XVII si clasicismului din arhitectura romaneasca. Biserica este construita din caramida si piatra. Initial, acoperisul a fost din sindrila pana in anul 1927 cand s-a inlocuit cu tabla galvanizata. Pe jos, in interior, biserica a fost pavata cu placi de piatra, inlocuite apoi cu mozaic intre anii 1930 -1932.
Biserica are forma de nava, impartita in patru incaperi: vestibul, pronaos, naos si altar si are un singur turn care serveste de clopotnita. Este prevazuta cu un amvon situat deasupra stranei din stanga, iar cafasul lipseste din lipsa de spatiu. Tot din lipsa de spatiu, catapeteaspma este in zigzag, lucru mai rar intalnit.

Planul bisericii este alcatuit din absida semicirculara, naos boltit “a vela”, incadrat de abside, pronaos acoperit cu bolta in leagan, pridvor inchis boltit “a vela” si un al doilea pridvor asezat pe fatada de sud. Dintre multiplele particularitati ale acestei biserici, izbeste in primul rand asezarea turnului clopotnita pe o travee ingusta a pronaosului, despartita de traveea rasariteana printr-un arc dublou, formula care are conduce la ipoteza executiei pridvorului intr-o etapa ulterioara, daca amenajarea scarii de acces in clopotnita nu ar fi prevazuta in peretele de nord al aceluiasi pridvor.
Originalitatea arhitecturii consta in inscrierea triconcului si a unei parti din naos intr-un contur exterior in forma de cruce cu brate rectagulare. Fatadele bratelor crucii sunt subliniata prin cate patru coloane angajate, cu capitele ionice, sustinand un antablament clasic, cornisa cu denticuli si fronton triunghiular. Frontoane similare, avand insa cornisa intreruota in treimea mijlocie, decoreaza cele patru fete ale turnului-clopotnita.

Biserica, ca si slujitorii ei, au fost intretinuti de ctitor, cat a fost in viata, lasand dupa moartea sa (1862) prin testament o parte din mosia Tomestilor din tinutul Botosani si 10 dugheni in targul vitelor din Botosani pentru intretinerea bisericii, a slujitorilor si scolii de psaltichie, infiintata tot de Costache Roset pe langa aceasta biserica in anul 1851, septembrie 1. „Aceasta scoala s-au facut in ograda Sfintei Biserici cu hramul Stratenia de d-sa Marele Vornic Constantin Roset, spre invatatura de psaltichie greceste si moldoveneste a copiilor saraci ci s-au inceput la anul 1851, septembrie 1, spre invatatura lor in veci”.

Biserica a fost inchinata, conform vointei sale testamentare, ca metoc al Manastirii Vorona, situatie care a durat scurt timp (1862 – 1864), cai prin Legea Secularizarii averilor manastiresti (1864), biserica nu mai pastreaza mosia, care trece in patrimoniul statului, urmand sa fie intretinuta pe seama comunei oras Botosani.

Acelasi ctitor a zidit in anul 1849 pe langa biserica mai multe cladiri, in numar de 3, azi exista numai casa parohiala, servind, doua din ele pentru locuinta personalului bisericesc, iar una din ele pentru scoala de psaltichie.
Aceste cladiri, aflate initial in curtea bisericii, au fost separate, in 1932, printr-o strada noua denumita astazi Octav Onicescu.

Alaturi de biserica, langa altar, este mormantul fiicei ctitorului, Maria C. Roset, moarta in 1846, iunie 15, cum arata inscriptia sapata pe piatra mormantului, scrisa in patru limbi: romana (caractere chirilice), greaca, franceza si germana.

Biserica “Intampinarea Domnului” era inconjurata de un parc mare, teren donat de ctitori, in suprafata de cca. 2 ha cu pomi ornamentali si fructiferi si alei de flori, suferind intre timp expropieri: una in 1890 prin alinierea bulevardului, luandu-se 2082 mp, a doua in anul 1932 cand s-a deschis strada noua care a despartit biserica de cladirile bisericesti si a treia in anul 1970 cand au fost expropiati 8338 mp pentru construirea de blocuri.
Astazi curtea bisericii mai are o suprafata de 1782 mp. Pana prin anii 1892 – 1894, curtea bisericii a servit si de cimitir care, devenind maidan de gunoaie, s-a inchis.

In anul 1894 s-au dezgropat din curtea bisericii si osemintele ctitorilor, acestea fiind puse intr-o cripta din zidul bisericii inspre miazazi, unde sunt si astazi.

Biserica Roset este inscrisa in Lista Monumentelor Istorice, cod LMI BT-II-m-A-0191.

“Exista biserici in zona Botosanilor foarte modeste la exterior, dar foarte valoroase in interior. Lucrul acesta se explica prin faptul ca taranul de aici nu a avut la indemana lemnul, cum era in zona de munte, unde padurea cadea pe om. Si-atunci si-a manifestat talentul in interiorul bisericilor, in cheile de bolta, in incadramentul usilor. O astfel de biserica exista la Baluseni si este o adevarata piesa de arhitectura veche” – etnograf Angela Paveliuc Olariu, conform Ziarului Lumina.

Biserici de lemn din judetul Botosani: Biserica de lemn din Corjauti – sec. XVIII; Biserica de lemn “Adormirea Maicii Domnului” din Braesti – 1745; Biserica de lemn din Talpa, Mihaileni – 1772; Biserica de lemn “Sf. Nicolae” – Havarna – 1795; Biserica de lemn “Sf. Voievozi” – Sendriceni – 1766; Biserica de lemn “Adormirea Maicii Domnului” – Baluseni – 1779; Biserica de lemn Cervicesti – 1787; Biserica de lemn Cotargaci – Roma – 1770; Biserica de lemn Cristinesti – 1770; Biserica veche sat Gorovei; Biserica de lemn “Adormirea Maicii Domnului” – sat Hanesti – 1802; Biserica de lemn “Sf. Imparati” – Horlaceni – 1788; Biserica de lemn “Schimbarea la Fata” – sat Oraseni Maici, com. Cristesti – 1762; Biserica de lemn “Sf. Voievozi”, sat Poiana, com. Cristesti – 1801; Biserica de lemn “Adormirea Maicii Domnului”, sat Prelipca, Vaculeşti – 1773; Biserica de lemn “Sf. Nicolae” – Prisacani, Flamanzi – 1657; Biserica de lemn “Nasterea Maicii Domnului”, Saucenita – 1794; Biserica de lemn “Sf. Nicolae” – Suharau – 1793; Biserica de lemn “Sf. Treime” – Talpa, Candesti – 1772; Biserica de lemn “Adormirea Maicii Domnului” – Vaculesti – 1712; Biserica de lemn “Sf. Gheorghe” – Vladeni, Mihaileni.

“Hramul unei biserici este un moment deosebit din viata unei parohii, fiind asteptat cu multa emotie. La slujba Vecerniei sunt asteptati sa participe majoritatea preotilor din orasul Botosani, dar si credinciosi. Pentru hramul sfantului lacas, enoriasii din parohie au pregatit pachete cu alimente care vor fi impartite celor care se vor bucura alaturi de noi in aceasta zi de sarbatoare“, a declarat, pentru Ziarul Lumina, pr. paroh Gheorghe Grigorasi.

Planul de baza al bisericii este treflat in forma crucii drepte bizantine. Altarul are forma semicirculara terminata sus cu o cupola boltita. Naosul nu are nici o turla, are forma dreptunghiulara, lateral avand doua nise circulare ce da forma de creuce bisericii propriu-zise. In partea de vest a pronaosului se ridica turnul clopotnitei cu ziduri groase de 1,70 metri. Zidurile peretilor verticali ai bisericii au o grosime de 0,60 metri si se ridica pana la inaltime de cca 8 metri supa care incepe arcuirea boltii in leagan. Pridvorul propriu-zis al bisericii este separat de pronaos prin stalpi si arce avand si cafas cu balustrade de lemn. Al doilea pridvor se pare ca a fost executate ulterior.
Catapeteasma bisericii este cea originala, pictata pe lemn de tei aurit la anul 1790, si cuprinde sase randuri de icoane. De-a dreapta usilor imparatesti este o strana mica, realizata in acelasi stil si in aceeasi perioada cu catapeteasma, pe care sunt pictate icoana hramului si icoana Invierii Domnului.

Dupa traditie si dupa putinele documente aflate in arhiva bisericii, se constata ca biserica avea ca enoriasi mai multi greci si era intretinuta de breasla Faclierilor.
Pe langa biserica Sfintii Trei Ierarhi a luat fiinta in 1814, in timpul cat Scoala Domneasca de la Ospenia isi incetase activitatea datorita tragicelor evenimente din 1810, o scoala de tip elementar. Si cu toate ca in aceasta mahala locuiau patricenii orasului ce-si instruiau copiii in familie, scoala era frecventata de copiii oamenilor nevoiasi. Scoala a functionat putin timp, probabil pana cel tarziu in 1832, cand a luat fiinta Scoala Domnesca din curtea bisericii Sf. Dimitrie.

O reparatie radicala s-a facut bisericii in anul 1911. S-au intarit zidurile si s-a inaltat plafonul cu trei metri, dandu-i-se o forma de bolta, s-a acoperit din nou cu tabla, iar inauntru s-a curatat catapeteasma si s-a bronzat, iar peretii s-au zugravit si s-au pictat.

In anul 1965 s-au facut din nou unele reparatii. S-a acoperit turnul clopotnitei cu tabla. Biserica a avut pictate cateva medalioane inca din anul 1911, dar acestea au fost demolate intre timp, ele nereprezentand valoare artistica.

In anul 1992 au inceput lucrarile de pictura in tehnica fresco. Pictura s-a incheiat in 1996, iar la 15 august 1998 biserica a fost resfintita.

Biserica Bacanilor si Rachitenilor este monument istoric, fiind inclusa in Lista Monumentelor Istorice, Cod LMI 2010 – BT-II-m-B-01900.

In predica sa, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei a spus: “In Evanghelia citita astazi, am ascultat dialogul dintre o femeie si Domnul Hristos si tamaduirea fiicei acestei femei, care era bolnava… Dumnezeiescul Apostol Pavel rosteste cuvantul “voi sunteti Biserica Dumnezeului celui viu, aratand, prin aceasta, rostul si scopul pe care-l au crestinii in lume.  Sa alcatuiasca Biserica lui Hristos, Biserica Dumnezeului celui Viu.  Sfantul Apostol Pavel, pentru a fundamenta, pentru a lamuri si argumenta acest cuvant, ca “Voi sunteti Biserica Dumnezeului celui Viu”, recurge la doua texte, rostite de Dumnezeu Tatal si cuprinse in Vechiul Testament. “Eu”, zice Domnul, “voi fi impreuna cu ei, voi umbla impreuna cu ei, Le voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu”. Al doilea cuvant, tot din Vechiul Testament, reluat de Sfantul Apostol Pavel, “Eu voi fi impreuna cu ei. Le voi fi lor Tata si ei Imi vor fi Mie fii si fiice”… In Evanghelia de azi, Il vedem pe Dumnezeu Hristos Domnul mergand pe pamant, umbland cu oamenii, considerandu-i pe acestia poporul Sau. El Tatal, ei fii si fiice. Patrunde in mijlocul lor, si taina acestei Evanghelii este ca Domnul Hristos nu merge doar la cei credinciosi si drepti, ci merge Dumnezeu si spre cei mai putin credinciosi, catre cei pacatosi si, chiar, catre cei necredinciosi…In Evanghelia de astazi, Hristos se intalneste cu femeia numita cananeeanca. Si Evanghelia de astazi ne prezinta taina acestei femei, si, prin intermediul acesteia, ne regasim si noi, chiar daca, prin mila Domnului, nu suntem pagani si nici necredinciosi, dar suntem, atat de departe, de ceea ce ar trebui sa fim. Vedem atitudinea Domnului fata de aceasta femeie. O atitudine, la o prima analiza, ciudata, bizara, parca neconforma cu felul de a fi al Domnului Hristos. Femeia striga: “Doamne, miluieste-ma!”. Domnul tace si merge mai departe. Ea striga din nou: “Doamne, miluieste-ma! Fiul lui David”. Hristos nu intoarce capul. Ucenicii vazand strigatele femeii, Il roaga pe Mantuitorul Hristos sa se opreasca o clipa si sa-i asculte durerea. El merge mai departe, spunand cuvantul: “Nu sunt trimis decat catre oile cele pierdute ale casei lui Israel”. Vazand ca nici insistentele ucenicilor nu au nici un succes la Mantuitorul Hristos, femeia incepe, din nou, sa strige: “Doamne, ajuta-ma”. Hristos ii spune un cuvant foarte aspru: “Nu este bine sa iei painea copiilor si sa o arunci cainilor”. Adica, nu se cuvine ca “Eu sa fac milostivire si sa propovaduiesc decat fiilor lui Israel”. Paganii erau numiti, de catre evrei, caini. Femeia, in loc sa deznadajnuiasca, a rostit un cuvant uimitor: “uneori si cainii mai prind catae o faramitura care cade de la masa stapanilor”. Si, atunci, Domnul Hristos ii spune: “O, femeie, mare este credinta ta; fie tie dupa cum voiesti.”…De multe ori strigam in rugaciune “Doamne, ajuta-ma!”, si Dumnezeu tace. Intervenim pe langa altii, sa se roage pentru noi. Mergem la preot, dam un pomelnic, mergem la manastiri, rugam ca monahii si monahiile sa se roage pentru noi si, totusi, Dumnezeu tace. In cele din urma, poate, staruind noi din nou, bazandu-ne si pe rugaciunea altora pentru noi, Dumnezeu, intr-o maniera si intr-un timp pe care noi nu-l stim, nu-l asteptam, isi intoarce privirea Sa spre noi… Ca o concluzie, Evanghelia de astazi contine doua lucruri, si anume: ca avem nevoie de un curaj smerit in legatura cu Dumnezeu. Idrazneala cea dupa Dumnezeu, despre care preotul de la rugaciunile de la Sfanta Liturghie vorbeste ca fiind un lucru pe care el, preotul, il cere lui Dumnezeu pentru sine si pentru poporul care participa la dumnezeiasca Liturghie; in al doilea rand, precum femeia cananeeanca a trecut, parca, ca printr-un examen in dialogul pe care l-a purtat cu Mantuitorul Hristos, si raspunsurile sale, la atitudinea Domnului Hristos, sunt raspunsuri date de o fiinta puternica, credincioasa, milostiva, curajoasa si smerita”.

Printre credinciosii care au participat, astazi, la Sfanta Liturghie oficiata de Inalt Preasfintitul Parinte Teofan la Biserica “Inaltarea Domnului”, s-a aflat si prefectul Judetului Botosani, domnul Cristian Roman.

Parohia “Inaltarea Domnului” din Botosani a luat fiinta in anul 1996 prin Decizia Preafericitului Daniel, atunci Mitropolit al Moldovei si Bucovinei.

Cu misiunea de a construi o biserica in parohia nou infiintata, a fost numit paroh, preotul Vizitiu Visarion. In urma transferului preotului Vizitiu Visarion la alta parohie, la data de 1 noiembrie 2006, a fost numit paroh Pr. Petenchea Thoader. La data de 5 noiembrie 2007, s-a pus piatra de temelie a noii biserici cu hramul “Inaltarea Domnului”. Cladirea bisericii noi se inscrie atat prin plan si volumetrie, cat si printr-o serie de elemente de rezolvare plastic arhitecturala, in caracterul traditional al stilului moldovenesc, respectandu-se tema de proiectare stabilita de beneficiar, cu demisol, parter, cafas si turn clopotnita la intrare.
In vara anului 2008, s-au finalizat lucrarile de amenajare a spatiului litutgic de la demisol si tot de atunci, cu binecuvantarea PF Parinte Patriarh Daniel s-a inceput activitatea de slujire a Sfintelor Liturghii si a sfintelor slujbe.

Mitropolitul Moldovei si Bucovinei se va intalni cu preotii si enoriasii din urmatoarele parohii: Cotargaci (ora 9:00), Podeni (ora 9:45), Dealu Crucii (ora 10:25), Davidoaia (ora 11:05), Vladeni (ora 11:50), Corlateni (ora 12:30), Dimacheni (ora 13:10), Recea Verbia (ora 16:00), Carasa (16:50), Slobozia – Broscauti (ora 17:30).

Biserica “Sfantul Ioan Botezatorul” din municipiul Botosani, Str. Nicolae Grigorescu nr. 1, a fost ridicata in anul 1832, pe locul unei biserici vechi din lemn de la 1750, acoperita cu sindrila, forma de corabie, cu patru geamuri mici si un pridvoras, in „Cartierul Morarestilor”, asa cum se numea in veacul al XVIII-lea, devenit, mai tarziu, in veacul al XIX-lea, „Cartierul Rotarenilor”. Biserica de lemn  a fost ctitoria lui Anita Chiricesa, logofeteasa, si avea hramul „Taierea Sfantului si Cinstitului Cap Inaintemergatorului si Botezatorului Ioan”, fiind terminata de Hagi Ivanciu, in anul 1777.

Biserica de lemn, n-a dainuit prea multa vreme. In anul 1832 se construieste actuala biserica de zid, cu peretii grosi si cu forma de nava, cu un turn care serveste de clopotnita. La intrarea in biserica, deasupra usii, se afla inscriptia cu litere chirilice, sapata in piatra, cu urmatorul text: “Aceasta Sfanta Biserica din agiutorul provoslavnicilor crestini, s-au innoit cu zidire din piatra si s-au savarsit la leat 1832“. Biserica este construita din piatra si caramida, iar bolta din sarma si sufit.

Extinderea, consolidarea si reparatiile capitale s-au realizat incepand cu anul 2000. In anul 2008 a inceput pictarea sfantului lacas in tehnica fresca.

Biserica “Sfantul Ioan Botezatorul” este inscrisa in Lista Monumentelor Istorice, cod BT-II-m-B-01891.