Caietul lui Florin

“O tanara, in varsta de 21 de ani, a ajuns, astazi dimineata, in stare grava la spital dupa ce a mancat ierburi etnobotanice.”

Pe aceasta cale dorim sa facem cunoscut tuturor “vegetarienilor, rumegatoarelor si botanistilor” ca sezonul la pascut s-a deschis de vreo doua luni de zile, iar, datorita ploilor abundente din ultima perioada, pasunile din preajma municipiului BT ofera destula iarba joianelor si taurasilor amatori de senzatii tari.
Nu dati banii pe prostii, pasteti iarba mai …dilii ! ( n-am gasit rima mai buna !).

“Fa binele si da-l pe apa, nu-ti face griji cu soarta lui. Pe undeva va trage el la mal si va da roade.”
OMUL face bine si uita ca l-a facut. Cu greu mai gasesti semeni care sa se ghideze dupa acest proverb romanesc.

„Daca vine apa, eu pun mana sa distrug digul ! Pe mine oricum ma va inunda Dunarea, ca am casa pe partea cealalta. Au mai venit pompierii, ne-au mai scos apa din curte, dar nu cred ca o sa scapam. Macar sa simta cu totii prin ce trecem noi“.

Aceasta este reactia pe care o are un exemplar de Sus scrofa domestica de Galati, ce prefera sa stea cu burdihanul la soare si sa astepte ca altii, mai fraieri in opinia lui, sa muncesca pentru ridicarea digului de aparare a orasului. Nu, pentru el nu exista urbea, n-are pic de empatie pentru concetatenii sai, el stie doar ca, daca lui i se intampla ceva rau, e musai sa sufere si altii la fel. In fata stihiilor naturii incerci sa lupti, sa te adaptezi situatiei si chiar daca esti infrant, te consolezi, poate, cu ideea ca toate sunt de la Dumnezeu, dar fata de un un astfel de bou, nu stii ce atitudine sa adopti.
Ce-i mai grav, e ca asemenea lui sunt multi in RO., si se inmultesc al naibii de repede.

“Toadere, ia si pune mana pe carte si invata ! Ca nici la maturat strazile n-o sa gasesti loc. Ai sa ramai prost ca mine in satu’ asta uitat de lume si-o sa astepti in fiecare luna ajutorul social de la primarie sa-ti platesti datoria la crasma.” asa isi indemna tatal feciorul.
Nici nu-si imagina domnul T. din Costesti ce bucurie avea sa-i faca odrasla la inceputul lunii iulie. Cu mucii pe chept, mandru nevoie mare, Teodor, dasteptu’ fecior al domnului T., se intoarse din targ, de la Botseni, cu fata numai un zambet si c-o tigara in coltu’ gurii. N-apuca pustiu’ sa zica ceva ca taica-su’ ii si arse una dupa ceafa de-i sari tigara din gura la vreo 3 metri, drept intr-o balta.
“Tu-ti natia ta ! Fumezi ! Nu-i destul cati bani ard eu in fiecare luna ? D’amu sa mai impart si cu tine tigarile ?“
“Stai bre, ce dai asa ?” avu curaj sa riposteze fecioru’. “Poate nu stii cu cine ai de-a-face si pe cine ai in fata ? De-acum nu mai sunt orisicine. Sunt ditamai liceeanul“.
Lacrimi de bucurie izvorara instantaneu din ochii tatalui. Chema toti vecinii, inclusiv pe cei cu care nu vorbea de cativa ani, si cu ultimii bani ramasi de la ajutoru’ social de luna trecuta, il trimise pe Teodor, proaspatul nostru liceean, sa cumper o jumate din sat, iar daca nu-i ajung banii sa-l treaca la caiet.

Ce sistem de invatamant este acesta care permite ca un cretin sa fie admis la liceu ( n-are nici cea mai mica importanta valoarea liceului; dupa alti 4 ani de taras acest tembel are toate sansele sa obtina o diploma de bacalaureat ! ) cu media 3,62 ?!?! Cum de este posibil ca un astfel de elev sa ajunga sa termine 8 clase ? Ce valoare didactica mai pot prezenta profesorii care l-au avut elev timp de 4 ani de zile si l-au purtat pana la stadiul in care l-au facut liceean ? Mai poti avea incredere in acest gen de profesori, in notele pe care le acorda ? Merita acesti profesori sa mai stea la catedra ? Pentru astfel de cadre didactice, nu-i prea putin diminuarea cu 25% a salariilor ?
Asemenea eroului nostru sunt multi in judet si-n tara. Vrem, nu vrem, viitor de aur tara noastra are… Read it all..

La poarta unei manastiri am intalnit o doamna care tragea cu ardoare dintr-o tigara. Parea grabita.  La intrarea in manastire, pe un panou era scris: “Fumatul interzis in manastire“. Doamna-cu-tigara nu facea nimic altceva decat sa se conformeze indicatiilor scrise.
Cam dupa un sfert de ora, timp in care am facut cateva poze, respectiva doamna a venit si-a asistat la slujba. La toata slujba. Doar de doua sau trei ori a mai iesit cate 5 minute afara. Gandul meu rautacios imi spune c-a mers la o tigara. Desi foarte bine scopul acelor mici iesiri din biserica puteau sa fie cu totul altele. Dar, osanduitor – cum n-ar trebui sa fiu, aveam in minte doar imaginea ei cu tigara in gura la poarta manastirii.
Cine-a avut prilejul sa ajunga la acea manastire stie prea bine cat de greu este pana acolo. Si pentru cei care merg cu masina, dar si pentru pelerinii care merg pe jos. Indiferent de modul in care-ai ajuns la o manastire, cred ca este un mic sacrificiu, un exercitiu de vointa, de care Dumnezeu tine seama. Asa cred eu. Sa ajungi pana acolo si sa-ti pierzi darul de la Dumnezeu, doar pentru cateva fumuri de tigara, mi se pare sacrificiu inutil, plimbare pe carari de munte.
Asa judec eu, care nu sunt Judecator.

Ce faci pentru o shaorma si un suc ? Te umilesti inghesui.

Intotdeauna guvernul e vinovat pentru situatia in care ne aflam. Si, ca un facut, tot timpul guvernul aflat in functiune este cel mai incompetent dintre toate cate s-au vazut. “Era mai bine inainte” e sloganul sub care defilam de cel putin 20 de ani. Niciodata romanul nu se va simti cu musca pe caciula pentru starea in care-a ajuns. Nu, el a luat mereu doar cele mai bune decizii. Da, chiar si atunci cand, cu salariul net de 600 de lei + bonuri de masa, si-a facut n+1 rate la banci si magazine de electrocasnice. Si-a cumparat vecinu’ de la 2 masina, draga, e musai sa ne luam si noi.  Are varu’ Gigel televizor LCD ? Daca tot ne-aproba la magazin, mai facem si noi o rata si ne cumparam LCD cu diagonala de 100 cm, sa moara de ciuda Gigel, chit ca noi stam cu chirie intr-o camera de camin. Cum, si-au schimbat Ionestii mobila din sufragerie ?! Nu, ca asta-i prea de tot. Si noi stam ca prostii cu mobila de la parintii tai !
Inainte de-a achizitiona un lucru, gandeste-te daca ti-l permiti si daca ai intr-adevar nevoie de el. Nu-ti cumperi masina decat daca-ti trebuie si mai ai si cu ce-o intretine. Nu te-ndatorezi la banca pentru o masina pe care-o folosesti doar in week-end, si te plangi ca te usuca taxele platite pentru ea: impozit, asigurare, loc de parcare, revizii, piese de schimb, reparatii, plus pretul carburantului. Nu-ti faci rata pe 5 ani la banca, pentru 7 zile petrecute la mare. Sau faci, si-apoi te miri ca nu-ti mai ajung banii de la o luna la alta. Nu iei 6 credite de consum, precum oradeanul Cristian Duma, pentru perdele si obiecte electrocasnice, iar apoi cand nu le mai poti plati umbli cu cersitul prin tara.
E cel mai usor lucru sa dai vina pe guvern, pe parlamentari, pe patroni, intotdeuana pe ceilalti si tu sa nu-ti asumi niciodata raspunderea. Dar, oricat vei fugi de-aceasta raspundere, tu vei fi cel care va plati pentru deciziile tale.

“Daca cineva nu vrea sa lucreze, acela nici sa nu manance.” ( II Tesaloniceni 3-10 ).

Chiar daca unora le vine greu sa creada, dar in RO sunt oameni, ajunsi la 3o de ani, care n-au fost niciodata angajati. Si asta nu pentru c-ar avea vreo infirmitate. Pentru ei niciodata nu va fi de munca in RO. Vor prefera sa bata zarurile si ulitele colbuite, decat sa lucreze. Niciodata banii oferiti de patroni, nu vor fi indeajuns pentru cat ar dori ei sa primeasca. Intotdeauna astfel de lepre vor avea impresia ca ei sunt cei care-l imbogatesc pe patron. Si de ce nu vor dori niciodata acestia sa fie angajati ? Pentru ca statul le da ajutoare sociale. Mult,putin, nu conteza. Li se da. Statul ii invata rau. Iar obiceiul pentru om, este o a doua natura. Asa li se va parea normal si peste 5, 10 sau 15 ani. Ca statul e dator sa le dea, iar ei sa primeasca. Daca-l intrebi din ce traieste el si familia lui, vei primi, invariabil, un astfel de raspuns: “Din ajutorul de la primarie si alocatiile copiilor. Si mai fac eu vreo combinatie. Ma descurc“.
O alta categorie de romani care niciodata n-au contribuit cu nicio para chioara la bugetul statului ( includem aici: impozite, contribuitie somaj, sanatate, pensie si ce-o mai fi ) sunt “strainezii“, cei plecati peste granitele tarii. Binenteles ca toti cei plecati peste, cu siguranta ca s-au dus la munca. Nu avem nici cea mai mica urma de indoiala ca n-ar fi asa.
O.K. Si acum sa ne imaginam o situatie. Domnul Ionescu, in varsta de 35 de ani, se simte rau si merge la un spital din RO. La spital va fi intampinat respectuos, va fi intrebat cine este, ce-l doare si i se vor face cateva investigatii medicale elementare. Intre timp cineva verifica stadiul de contribuabil al domnului Ionescu la fondul de sanatate. Daca domnul Ionescu face parte din categoria romanilor descrisi mai sus, i se va spune, pe cel mai civilizat ton: “Domnule Ionescu, dumneavoastra n-ati contribuit cu niciun leu la fondul de sanatate, de aceea nici nu noi nu va putem oferi decat o aspirina si va dorim ca Dumnezeu sa va faca sanatos. Mergeti cu bine. Mai mult de-atat nu avem voie sa facem, pentru c-ar insemna sa bagam mana in sacul cu bani al celor care-au contribuit la fondul de sanatate. Insanatosire grabnica, domnule Ionescu !”. Suna cinic, stiu. Dar nu este deloc normal ca toti sa beneficiezi de acelasi tratament ( prost ), indiferent daca au contribuit sau nu la fondul de sanatate. Nu este normal sa platesti in fiecare an, si tu si firma la care esti angajat, sume enorme si asta ani la rand, iar cand tu ajungi in spital sa fii nevoit sa vii de-acasa cu asternut pentru pat, seringi, fese, spirt, pastile, injectii, mancare, etc si sa mai si “contribui” la suplimentarea tuturor veniturilor angajatilor din spital: medic, asistente, infirmiere…Daca nu suntem toti egali, atunci cand vine vorba de muncit in RO, nici la beneficii, nu trebuie sa fim egali.
“Ai fost plecat la munca in strainatate ? Foarte bine ! Felicitari ! Inseamna ca ai contribuit la fondul de sanatate din respectiva tara. Va puteti trata foarte bine acolo. Ati fost plecat din RO cu alte treburi decat munca ? Pe noi nu ne intereseaza ce-ati facut dumneavoastra acolo, dar stim ca n-ati dat nici un ban la fond. Nici noi nu va putem trata“.
Am cunoscut persoane de la tara, care, nefiind inca pensionate ( mai aveau 4-5 ani pana la varsta pensionarii ), din munca pamantului si din cresterea catorva animale, plateau in fiecare luna bani la fondul de sanatate si la cel de pensii. Si asta inseamna sa fii responsabil.
Nu stai tot timpul cu mana intinsa sa-ti dea statul totul. Poate e timpul sa faci un efort si sa-i mai dai si tu lui.

Odata cu incalzirea vremii, in peisajul cotidian reapare o categorie de oameni. Chilotarii. Sunt cei care, din luna mai pana la caderea primei brume, au o singura costumatie: pantaloni scurti ( bermude si restul care seamana ) si gumari slapi.
Indiferent de momentul zilei, ocazie, loc unde merg ( servici, cumparaturi, vizite, iarba verde, plimbari prin oras, terase, etc ), cu cine merg, au aceeasi tinuta: maieu tricou, pantaloni scurti si slapi.
“Ba, eu nu mai port nici macar sosete vara. Una-doua se murdaresc. Asa, mai bine merg fara. Nici nu mai am grija sa le spal si rapid, cand ajung acasa, pot sa fac un dus“.
Binenteles ca tu n-ai de unde sa stii cand ajunge el acasa si cand face dus. In schimb, tot timpul vei vedea la picioarele lui niste talpi negre, iar sub unghiile de la degetele picioarelor humus, fie ca te intalnesti cu el dimineata, la prima ora cand merge la servici, sau seara, cand vine, ori duminica, atunci cand iese cu baietii sau partenera in oras.
Cum recunosti un chilotar in restul anului ? Sunt cei pe care-i vezi imbracati cu geaca, blugi si adidasi, iar la bratul lor vei observa niste persoane cochete, imbracate elegant, cu un costumas si pantofi ori sandalute, sau cu un taior, o fusta si pantofi ( sandale ).

Nea Gigel e pensionar de cativa ani. Locuieste la bloc impreuna cu sotia si, ori din lipsa de activitate, ori pentru ca-i mare iubitor de patrupede latratoare, si-a luat un bubico, pe care are grija sa-l scoata la plimbare fiziologica in fiecare dimineata si seara ( cel putin ! ).
Nea Gigel e un tip civilizat nevoie mare si considera ca aceleasi bune obiceiuri trebuiesc dobandite si de micul prieten latrator. Si-a invatat javra ca nu-i frumos sa-i cace persanul turcesc cumparat de la tigani si nici pe aleea din fata blocului sau, ca, na!, il cearta vecinii. Ca urmare, nea Gigel si al sau bubico imi viziteaza zilnic aleile din cartier si drept apreciere pentru verdeata si linistea gasita planteaza rahatzei pe alei.
Nea Gigel asta nu-i unul singur. Ca el sunt multi, cu aceleasi metehne.
Nu sunt ( inca ! ) din aceia care cer ca stapanii de javre sa poarte cu ei lopatele si pungi atunci cand ii scot la plimbare. Dar daca, tie nu-ti place sa se cace-n casa ta sau in fata blocului tau, nici mie nu-mi face deloc placere sa fac slalom printre rahatzei in fiecare dimineata !