Bine este sa ai capacitatea de-ati cunoaste limitele, sa stii sa te retragi la timpul potrivit dintr-o anumita functie, dintr-un post in care ai performat, dar, in care vezi bine ca acum incepe sa te plafonezi sau sa te depaseasca.
Vedem manageri de mari companii care parasesc postul in plina glorie, directori schimbati din pozitii pe care le-au ocupat vreme de 2-3 ani, toate aceste se intampla pentru ca omul are nevoie mereu de schimbari in viata , de noi oportunitati si provocari. Altfel, nu progreseaza nici el, nici compania.
In aceasta ordine de idei, chiar daca pare putin deplasat de la subiect, il vedem pe finu’ lui Borcea, fostul fotbalist Claudiu Niculescu, actual sot si tata, lustrangiu de banca de rezerva la Dinamo. Varsta, 33 de ani, l-a ajuns. Nu mai face fata unui meci intreg ( e drept ca nici in trecut nu era un mare alergator pe teren ! ), atunci cand este introdus in teren, parca asteapta sa se incheie partida pentru a fugi cat mai repede acasa la nevasta, reuseste sa rateze penalty-uri.
Decat sa te mai chinui din postura de jucator si sa ajungi acum, pe final de cariera, sa fii injurat de fanii dinamovisti pentru care ai reprezentat atatia ani un simbol, mai bine, Claudiule, agata ghetele in cui si roaga-l pe nasu’ Borcea sa-ti caute un loc caldut pe o functie de conducere la Dinamo. Sigur iti gaseste ceva. Daca nu exista functia, o inventeaza pentru tine. Fa asta pentru tine, pentru fani si pentru tot ce-ai facut TU pentru Dinamo. Ar fi pacat pentru tine sa ajungi sa fii fluierat de fani. Granita dintre glorie si decadere este foarte subtire si fragila. Nu stii cand treci dintr-o parte in cealalta si cat ramai acolo.