Caietul.Info

Daca ati avut rabdarea necesara si urechile voastre au putut suporta cele aproximativ 20 de minute de limbaj licentios ale unui descreierat demnitar roman, va felicit. Eu n-am reusit, or fi mai sensibile urechile mele…

Pe multi din cei care mai pastreaza in ei o minima decenta ceea ce aud li se pare de necrezut, pe unii, sunt convins, ii amuza si aproba satisfacuti ceea ce-a facut azi Vadim. Daca sunteti dintre cei care fac parte din prima categorie, atunci, in mod sigur, n-ati avut niciodata prilejul sa rasfoiti un exemplar din revista saptamanala scoasa de Vadim Tudor, “Romania Mare”. Pentru exemplificare, va ofer in continuare un link catre una dintre rubricile consacrate ale revistei RM. Apasati aici, pe propria raspundere !

Bine, in cazul in care aceasta actiune de evacuare dintr-un imobil s-ar fi petrecut la un amarastean de roman, nici n-apuca sa deschida bine gura si era incatusat si saltat de politisti, dar asa…avem gura mare, imunitate, suntem politicieni, televiziunile ne filmeaza, nu se atinge nimeni de noi.

“Un barbat din Vaslui ce a lesinat pe un ger puternic n-a putut fi salvat pentru ca ambulanta a ramas blocata in zapada.
Un apel de urgenta a fost inregistrat la ora 7: 47 de minute la Serviciul de Ambulanta din Vaslui. O femeie anunta speriata ca un vecin a lesinat pe ulita unui sat aflat la doar 7 kilometri distanta de oras”. Read it all..

Si-a fost „Let’s do it, Romania !”, campania de curatenie in toata tara, intr-o singura zi. Parerea mea despre astfel de campanii o gasiti in acest articol. Daca ati citit respectivul text, ar trebui sa mai mentionez ca 99,9 % din el ramane valabil, pentru restul de 0,1 % azi am participat la campania „Let’s do it, Romania !”. Nu m-am incris pe nicio lista cu voluntari, n-am fost nevoit sa accept voluntariatul fortat, precum unii bugetari ( vezi Doamne, ca nu-i bine sa-l superi pe sef ), m-am dotat singur cu saci menajeri si manusi, si n-am asteptat sa ma transporte cineva pana la locul actiunii. Zona Observatorului din padurea de la Ipotesti. Rezultatul actiunii mele il puteti vedea in filmuletul de mai jos. E mult, e putin ? Poate ca nici nu are importanta. Atat am reusit eu, singur, sa strang si stiu ca pe unde-am trecut a ramas curat.
Au vreun rost astfel de campanii ? Poate ca da, pentru scurta vreme, pana ies gibonii si consoartele lor la gratar. Daca-i sa discutam, pe termen lung, despre o Romanie curata, atunci avem nevoie de strategii simple, dar usturatoare pentru buzunarul ghiolbanului care tine, cu tot dinadinsul, sa-si lase semnele trecerii sale prin natura.
In rest, actiunea de azi da bine in statistici si in fata sefilor, daca esti bugetar, iar ecologistii pot spera la obtinerea unor fonduri.

p.s.: Tin sa multumesc tuturor celor care iubesc atat de mult natura, incat au impanzit-o cu PET-uri, doze, pungi etc. Fara voi, campania de azi nu si-ar mai fi avut rostul, si nici acest articol n-ar mai fi fost scris.

Stau, ma minunez si ma-ntreb cat de dobi-bou trebuie sa fii ca sa treci pe langa cineva, pe care-l vezi foarte bine, care te saluta si tu sa te uiti la el ca vita-n Manhattan si sa nu zici nimic, mai ales cand acel cineva ti-a fost coleg de clasa 7 ani in scoala generala ( ai stat cu el vreo 3-4 ani in aceeasi banca ), coleg de liceu 4 ani, vecini de cartier ( 20 m erau intre blocurile noastre ) si, chiar, buni prieteni in acele vremuri.
Stiu ca parintii te-au tinut in padure pana la 7 ani Read it all..

“Fa binele si da-l pe apa, nu-ti face griji cu soarta lui. Pe undeva va trage el la mal si va da roade.”
OMUL face bine si uita ca l-a facut. Cu greu mai gasesti semeni care sa se ghideze dupa acest proverb romanesc.

„Daca vine apa, eu pun mana sa distrug digul ! Pe mine oricum ma va inunda Dunarea, ca am casa pe partea cealalta. Au mai venit pompierii, ne-au mai scos apa din curte, dar nu cred ca o sa scapam. Macar sa simta cu totii prin ce trecem noi“.

Aceasta este reactia pe care o are un exemplar de Sus scrofa domestica de Galati, ce prefera sa stea cu burdihanul la soare si sa astepte ca altii, mai fraieri in opinia lui, sa muncesca pentru ridicarea digului de aparare a orasului. Nu, pentru el nu exista urbea, n-are pic de empatie pentru concetatenii sai, el stie doar ca, daca lui i se intampla ceva rau, e musai sa sufere si altii la fel. In fata stihiilor naturii incerci sa lupti, sa te adaptezi situatiei si chiar daca esti infrant, te consolezi, poate, cu ideea ca toate sunt de la Dumnezeu, dar fata de un un astfel de bou, nu stii ce atitudine sa adopti.
Ce-i mai grav, e ca asemenea lui sunt multi in RO., si se inmultesc al naibii de repede.

“Toadere, ia si pune mana pe carte si invata ! Ca nici la maturat strazile n-o sa gasesti loc. Ai sa ramai prost ca mine in satu’ asta uitat de lume si-o sa astepti in fiecare luna ajutorul social de la primarie sa-ti platesti datoria la crasma.” asa isi indemna tatal feciorul.
Nici nu-si imagina domnul T. din Costesti ce bucurie avea sa-i faca odrasla la inceputul lunii iulie. Cu mucii pe chept, mandru nevoie mare, Teodor, dasteptu’ fecior al domnului T., se intoarse din targ, de la Botseni, cu fata numai un zambet si c-o tigara in coltu’ gurii. N-apuca pustiu’ sa zica ceva ca taica-su’ ii si arse una dupa ceafa de-i sari tigara din gura la vreo 3 metri, drept intr-o balta.
“Tu-ti natia ta ! Fumezi ! Nu-i destul cati bani ard eu in fiecare luna ? D’amu sa mai impart si cu tine tigarile ?“
“Stai bre, ce dai asa ?” avu curaj sa riposteze fecioru’. “Poate nu stii cu cine ai de-a-face si pe cine ai in fata ? De-acum nu mai sunt orisicine. Sunt ditamai liceeanul“.
Lacrimi de bucurie izvorara instantaneu din ochii tatalui. Chema toti vecinii, inclusiv pe cei cu care nu vorbea de cativa ani, si cu ultimii bani ramasi de la ajutoru’ social de luna trecuta, il trimise pe Teodor, proaspatul nostru liceean, sa cumper o jumate din sat, iar daca nu-i ajung banii sa-l treaca la caiet.

Ce sistem de invatamant este acesta care permite ca un cretin sa fie admis la liceu ( n-are nici cea mai mica importanta valoarea liceului; dupa alti 4 ani de taras acest tembel are toate sansele sa obtina o diploma de bacalaureat ! ) cu media 3,62 ?!?! Cum de este posibil ca un astfel de elev sa ajunga sa termine 8 clase ? Ce valoare didactica mai pot prezenta profesorii care l-au avut elev timp de 4 ani de zile si l-au purtat pana la stadiul in care l-au facut liceean ? Mai poti avea incredere in acest gen de profesori, in notele pe care le acorda ? Merita acesti profesori sa mai stea la catedra ? Pentru astfel de cadre didactice, nu-i prea putin diminuarea cu 25% a salariilor ?
Asemenea eroului nostru sunt multi in judet si-n tara. Vrem, nu vrem, viitor de aur tara noastra are… Read it all..

Ce faci pentru o shaorma si un suc ? Te umilesti inghesui.

Odata cu incalzirea vremii, in peisajul cotidian reapare o categorie de oameni. Chilotarii. Sunt cei care, din luna mai pana la caderea primei brume, au o singura costumatie: pantaloni scurti ( bermude si restul care seamana ) si gumari slapi.
Indiferent de momentul zilei, ocazie, loc unde merg ( servici, cumparaturi, vizite, iarba verde, plimbari prin oras, terase, etc ), cu cine merg, au aceeasi tinuta: maieu tricou, pantaloni scurti si slapi.
“Ba, eu nu mai port nici macar sosete vara. Una-doua se murdaresc. Asa, mai bine merg fara. Nici nu mai am grija sa le spal si rapid, cand ajung acasa, pot sa fac un dus“.
Binenteles ca tu n-ai de unde sa stii cand ajunge el acasa si cand face dus. In schimb, tot timpul vei vedea la picioarele lui niste talpi negre, iar sub unghiile de la degetele picioarelor humus, fie ca te intalnesti cu el dimineata, la prima ora cand merge la servici, sau seara, cand vine, ori duminica, atunci cand iese cu baietii sau partenera in oras.
Cum recunosti un chilotar in restul anului ? Sunt cei pe care-i vezi imbracati cu geaca, blugi si adidasi, iar la bratul lor vei observa niste persoane cochete, imbracate elegant, cu un costumas si pantofi ori sandalute, sau cu un taior, o fusta si pantofi ( sandale ).